Controlul

Practic orice locuitor al Planetei noastre a trecut prin experienţa unei relaţii de cuplu. Cineva are un arsenal de multe relaţii în activ, altul doar o relaţie, cineva a fost pe scurt timp într-o relaţie, altul pe termen lung … Dar ceea ce unesc practic toţi oamenii (în principiu e vorba de 95% din cupluri) este eşecul într-o relaţie.

Acest fapt este cauzat în primul rînd de lipsa înţelegerii ce înseamnă cuplu şi diferenţele dintre sexe. Dar cea mai importantă cauză a eşecurilor este neîncrederea în sine şi alegerea greşită a partenerului.

Azi voi discuta despre controlul în relaţie. Cred că cu toţii cunoaşteţi vorba că bărbatul e capul familiei, iar femeia gîtul. Hai să zic aşa … OARE? Aş zice mai degrabă că cineva e tiranul iar cineva jertva.

Da, sunt multe relaţii şi familii care acceptă aceste ipostaze de dragul unei dragoste care nu există. Cunosc foarte multe fete care în relaţia lor au fost sau sunt de parcă într-o închisoare. Partenerul le dictează ce să facă şi cînd. Şi nu DĂ DOAMNE SĂ IASĂ CU ALTCINEVA! Unica persoană cu care poate ieşi în oraş fata este partenerul său, orice activitate trebuie să o facă doar cu el. Iar pentru a menţine controlul le cumpără ce vor ele şi le fac servicii pentru a le îndulci puţin din imagine.

Uneori controlul devine subtil, şi unul din parteneri nu-şi dă seama de acest fapt. De exemplu pe multe reţele de socializare ambii parteneri au căzut de bun acord să-şi creeze un profil propriu. Totul e bine şi frumos, dar aceasta este o încălcare de libertate, asta cum ar fi ca cineva să te supravegheze în orice oră ce faci şi ce spui. Alt exemplu clasic este că unul din parteneri decide să frecventeze, să zicem că nişte traininguri, atunci celălalt partener spune că doreşte şi el să participe, că lui îi este foarte înteresant. Deşi cînd celălalt nu vine la training, lipseşte şi cel care s-a rugat aşa tare. Cauza? Lui îi este totuna de trainguri, el doreşte doar să-şi apere teritoria!

Şi uite aşa jertva nimereşte în cuşcă şi suferă. Şi de la atîta presiune ea devine slabă, iar în caz că vrea să ridice capul sus, tiranul începe să o acuze că ea se crede prea bună, că el suferă, sau că dacă pleacă îşi taie venele etc. Toate acestea sunt „frumoase” cuvinte, dar sunt nişte prostii! Unicul sens adevărat al acestor cuvinte este: „Tu eşti jertva mea! Fac ce vreau cu tine! N-ai nici un drept! Eu decid ce să faci şi cînd să pleci!”.

Cauza apariţiei teranilor este simplă, neîncrederea în sine. Deoarece un bărbat adevărat niciodată nu va avea frică că partenera poate pleca şi nici nu o va controla, deoarece va înţelege că o distruge pe parteneră.

Aşa gen de relaţii sunt peste tot, şi majoritatea eşuează! Dacă nu acum, păi mai tîrziu la fel! Nimănui nu-i place cuşca!

Aşa că dacă te simţi ca musca pe căciulă, să ştii … NU există iubire în acest caz, ci DOAR frică şi supunere!

Succes!